La munca

Stateam in loja de sus a teatrului, asteptand oportunitatea sa asasinez actorul pentru care fusesem platit. Spre norocul meu, majoritatea aveau masti, la fel ca mine. Asta putea da batai de cap politistilor.

Yui intra in sala de spectacol , cautand un loc liber . Se uita in jurul ei atenta apoi observa un scaun care nu era ocupat . Merse spre el si cand ajunse se aseza jos , asteptand cu nerabdare ineperea spectacolului .

Am ramas pe pozitii, asteptand tacut stingerea luminilor. Momentul perfect in care puteam actiona.

Yui isi dadu caculia jos din cap si-o puse intr-un rucsac . Isi aranja putin parul , apoi se facu mai comoda pe scaun .

M-am afundat in scaun. Asteptarea ma termina. Cat de greu putea fi sa incepi o piesa? De nervi pateam ritmat cu piciorul.

Peste cateva minute de asteptare , spectacolul incepuse in sfarsit . Yui se uita atenta la tot ce se intampla pe scena .

Am privit in stanga si in dreapta. Nimeni nu era atent la mine. Am scos un citit cu lama groasa si l-am aruncat in spatele actorului. Toti s-au impacienta, dar eu m-am facut ca sunt doar un simplu spectator.

Yui se speriase putin . Nu intelegea ce se intamplase , insa vedea ca pe scena erau cativa medici , semn ca unul dintre actori patise ceva .

Am spus in soapta:
"- Nu va mai chinuiti. E mort."
Am zambit satisfacut.

Yui il observa pe Kim care zambea .
" Zambeste cand saracul om a murit ? "

M-am ridicat sa plec. In drum spre iesire am trecut prin fata lui Yui.

Yui veni spre el .
- Hei scuza-ma , tu nu esti tipul din parc cu ... acea scrisoare ?

M-am intors confuz, vazand fata ce intrase in vorba cu mine.
- Da. Ne cunoastem?

- Mda , intr-un fel . Defapt tu ... nici macar nu-ti stiu numele . Raspunse ea , avand in minte o intrebare pe care voia sa i-o adresese , insa nu era sigura daca trebuia sa i-o puna .

Am completat-o repede.
- Eu, Kim... Cei cu mine?

- Yui , imi pare bine ! De ce ai zambit asa cand acel actor a... murit ? Intreba ea , putin speriata , sperand ca nu se va supara daca il intreba asta .

- Ma amuzase gestul unui copil din fata mea.
Speram ca nu opservase si altceva inafara de zambet.

- Bine ... " Sa zicem ca asa e , dar mi s-a parut ceva cam ciudat la acel zambet " Isi spuse apoi in gand , luandu-si rucasul de pe scaun . Eu plec , acum ca spectacolul a luat sfarsit... vi si tu ?

"Am scapat..."
- Da. Vin.
Am luat-o inaintea fetei.

Yui mergea in spatele lui , arucand o ultima privire spre scena , apoi continua sa se uite in fata. Dupa ce iesira din sala , il intreba :
- Vrei sa merg la o plimbare ?

Am dat din umeri.
- Bine. Daca vrei sa te duc pana acasa poti sa spui...
Eram obisnuit ca fetele sa vrea defapt asta.

- Nu , ai inteles total gresit . Ma pot duce acasa si singura sa sti , eu te intrebam daca vrei sa mergi la o plimbare... nu spre casa mea .

- Oky. N-am nimic de pierdut.
Am iesit din teatru. Mi-am adancit mainile in buzunarele de la pantaloni si am tot mers.

Yui mergea alaturi de baiat , privind in jurul ei .
- Hmm... pe unde e parul ? Nu prea cunosc asa bine orasul , sunt noua pe aici .

- Cateva stazi mai incolo, la dreapta. Ai mai fost. Ai uitat?
M-am uitat spre cer. Erau stele.