păsări călătoare. camera lui alex.

Pana lovea cu putere corzile chitarei, acestea începând să urle de durere, scoţând sunete când înalte, când joase. Le lovea cu putere. Era nemilos. Uneori nu îi păsă de nimeni şi de nimic. Uneori. Se opri. Lăsă chitara pe podea şi, ridicându-se uşor şi leneş de pe covor, se îndreptă spre balcon. Deschise uşa mare şi transparentă de termopan lăsând-o aşa în urma lui, având grijă să nu se impiedice de uşă, care era ridicată.

Se uită de jur împrejur, căutând ceva. Nici el nu ştia ce. Observă pachetul de ţigări ce zăcea singur de seara trecută pe masa de lemn. Se aproprie de masă şi, luând loc pe scaunul de lângă măsuţă, luă lacom pachetul şi fură o ţigaretă pe care şi-o aşeză gentil între buze. Oftă. Nu îşi găsea bricheta. Scoase dintr-unul din buzunarele jeanşilor săi preferaţi un pachet de chibrituri, reuşind într-un final să îşi aprindă ţigareta, din care trase puternic şi lacom în piept.

Lovi usor usa, abia scotand cateva zgomote slabe, care se pierdura in incapere.
Se sprijini in cele din urma de peretele din hol, privind pentru cateva clipe tavanul si oftand usor, abia perceptibil.Isi prinse incheieturile mainilor in palme, strangandu-le cu putere si muscandu-si involuntra buza inferioara, asteptand.

Ofta. Arunca tigara dupa balcon si parasi micutul lui loc de recreere, auzind soneria. Cobori la parter si, zambind, deschise usa. In fata lui se afla o tanara frumoasa si blonda.
-Ah. Salut.

-Da ... salut, murmura blonda pe un ton cu usoare inflexiuni melancolice si triste, fara a-si ridica privirea din pamant.Sunt Patricia ... locuiesc un etaj mai sus, se prezenta ea sprijinindu-se in continuare de perete si strangandu-si incheieturile subtiri ale mainilor.

Ii zambi, fortat si se dadu din usa. Era gentelman, sau cel putin asa se credea. O invita in apartament, nu inainte de a se prezenta.
-Ah. Sunt Alexander. Defapt, Alex. Asa suna mai bine, cred. Intra, te rog.

Accepta invitatia, pasind incet inauntru, nu pentru ca o interesa ceva in privinta baiatului, ci mai mult din plictiseala.
Ajunsa inauntru, se opri pentru cateva clipe, privind in graba incaperea.

-Ia loc, unde vrei, te rog. Schita un zambet sters si se grabi spre bucatarie, incercand sa prepare niste ceaiuri. Sper ca iti place ceaiul de musetel! striga acesta din bucatarie, reusind sa se arda din neatentie, cu apa fierbinte.

-Da ... sigur, murmura Patricia asezandu-se pe un fotoliu din apropierea geamului si privind afara, incercand sa urmareasca fulgii de nea.
Isi stranse genunchii la piept, prinzandu-si gleznele cu mainile si strangandu-si-le.

Dupa multe incercari, unele esuate, Alex reusi sa paraseasca bucataria cu doua cesti de ceai, pe o tava mare de argint. Le aseza pe o masuta si lua loc pe o canapea, de langa Patricia.

Lua una din cesti, strangand-o in maini si incercand sa-si incalzeasca putin palmele inrosite de frig.
-Cand te-ai mutat ?murmura Patricia pierzandu-si parca privirea in ceaiul din fata ei.

Se juca cu manerul cestii, plimbandu-si gentil degetele pe suprafata fierbinte de portelan. Privea atent lichidul galbicios din ceasca, vrand sa il guste, dar stia ca era foarte cald si nu vroia sa riste sa isi arda si limba. Ce era drept, avea nevoie de ea. Inca mult timp.
-Ieri. Defapt aseara, daca putem spune ca atunci am terminat de despachetat.

Mai gusta de cateva ori din ceai, cu toate ca acesta frigea inca si, intr-un final lasa ceasca pe o masuta din apropiere.
-Din ce oras esti ?intreba blonda privind in continuare pe fereastra, catre fulgii de nea ce se asterneau pe aleile parcului din spatele blocului.

Lua ceasca usor si sufla in lichidul galben, luand o inghititura. Un sentiment ciudat ii strabatu sufletul. Nu stia ce, dar nici nu ii pasa.
-Creta. Tu?

Ramas euimita sa auda ca baiatul venea tocmai din Grecia, asa ca tacu pentru cateva clipe, straduindu-se sa-mi aminteasca detalii despre insula.
-Anchorage, Alaska, spuse si ea dupa o scurta perioada de liniste.

Se uita uimit la ea. Cum naiba a putut rezista ea in Alaska?
-Si... acolo nu e frig, de obicei?

-Ba da ... in munti e zapada tot timpul anului, insa in oras ... sau in zona in care am locuit eu ... verile, in special lunile Iulie si August sunt placute ... Oricum, nu am locuit acolo decat pana la 10 ani.

-Dar unde ai plecat la 10 ani? Spune tot. E interesant, chicoti brunetul si se facu mai comod in canapea, uitandu-se atent la blonda.

"Nu este chiar atat de interesant ... "
-La 10 ani am plecat in Anglia, unde am terminat Scoala Regala de Balet, ii raspunse Patricia pe un ton serios,insa murmurat.

-Si nu ti-a fost greu sa... ramai de la o varsta asa de frageda singura, in Londra, iar parintii tai, familia ta, in Alaska?

-In Anchorage au ramas numai mama si sora mea mai mica.Despre tata nu am mai auzit nimic de cativa ani.Cat despre Londra ... viata in internat nu este chiar atat de grea pe cat se spune.

-Ah... Frumos atunci. Chiar frumos.
"Si cand ma gandesc ca si Anna ar fi vrut sa mearga in Londra."

-Oricum ... acolo sunt cursuri mai toata ziua si repetitii in restul timpului, asa ca nu prea ai mult timp liber sa te gandesti la singuratate sau ... la dorul de casa.

-Cred ca i-ar fi placut... defapt, nu stiu. Argh, ce tot spun eu acolo? Nu ca ti-ar pasa.

-Poti continua ... daca vrei ... spuse Patricia luand din nou ceasca de ceai in mana si gustand de cateva ori.

-Nu... Ah, bine. Surorii mele. Si ei i-ar fi placut. Adora baletul. Era cea mai buna de la junioare.