Mr. Cole`s Apartment

OOC: Decembrie, Apartamentul lui Alan, sambata, ora 5:30 a.m.
Topic deschis

Alan statea in fata peretelui din sticla de la apartamentul situat chiar la al 85`lea etaj al blocului in care se afla. Intr-o mana avea paharul sau de whisky, in timp ce in cealalta tinea o tigara aprinsa, dintr-o marca foarte puternica, dupa cum ii placea si lui.
Alta zi "interesanta" isi face aparitia..., gandi el, privind rasaritul soarelui.

Ciocani usor in usa, abia lovind si sprijinindu-se apoi de peretele din nou, strangandu-si incheieturile subtiri in palme.
Inchise ochii pentru o clipa, muscandu-si involuntar buzele si asteptand in liniste.

Vocea lui Alan se auzi in intreg apartamentul, profitand astfel de ecoul de care dispunea acesta:
-Intra, e deschis!
Apoi se intoarse incet cu fata spre usa, sa vada cine se hotarase sa ii faca o vizita asa devreme.

Deschise incet usa, abia perceptibil si intra, oprindu-se pentru cateva clipe, impresionata de peretele de sticla.
-Buna ... murmura blonda zarindu-l din spate.

Alan doar zambi, asteptand ca tanara sa spuna ceva.
Ii analiza incet trasaturile fine, oprindu-se impresionat la talia ei foarte subtire si aerul gratios de dansatoare. Poate chiar era, cine stie...?

-Sunt Patricia ... locuiesc in acelasi bloc ... murmura intr-un final blonda, inca strangandu-si in palme incheieturile firave ale mainilor.
Ramase la o oarecare distanta de el, cu privirea atintita in pamant, muscandu-si buzele.

-Buna dimineata, Patricia, spuse intr-un final Alan, cu vocea sa atragatoare si puternica. Lasa paharul jos, pe cea mai apropiata masuta, si se indrepta cu pasi usori spre tanara, mai tragand in drumul sau cate un fum din tigara. Cu ce te pot ajuta? zise el intr-un final, cand ajunse in dreptul ei, inchizand usa in urma tinerei.

Incepu sa clipesca des,inca priivnd in podea si straduindu-se in acelasi timp sa isi aminteasca motivul pentru care il vizita atat de dimineata.
-Defapt ... sponsorii Scolii Regale de Balet din Londra, isi incepu Patricia explicatia, insa o lua de la capat.Am venit sa va aduc invitatia la premiera spectacolului de balet Le Corsaire.

Barbatul se gandi cateva clipe inainte sa zica, afisandu-si totodata si unul din zambetele sale celebre:
-As fi incantat sa vin la spectacol... Sa inteleg ca esti o balerina, Patricia..?

Recunoscu, pe un ton stins, ridicandu-si in sfarsit privirea din podea si oferindu-i ivitatia, intr-un plic rosu.
-Defapt ... spectacolul este al trupei de balet din Londra, insa premiera se va face aici, epxlica Patricia incepand sa nu se simta in largul ei.

-Hmmm... facu Alan, un pic rusinat de presupunerea sa.
Poate ca nu e deloc dansatoare sau ceva de genul pana la urma...
Lua plicul din mana fetei si lasa intr-un final tigara din mana, abandonand-o pe marginea unei scrumiere apropiate. Analiza cateva minute invitatia, citind repede si fara chef fiecare rand pompos incarcat cu linguseli de prisos.
Ii facu semn Patriciei sa ia loc pe canapeaua lui din piele, alba, in acelasi timp.

Păşi, din obosnuinta, pe varfuri pana in dreptul canapelei, asezandu-se si prinzandu-si genunchii cu mainile, incepand sa-l urmareasca pe Alan cu privirea.

Brunetul lasa in cele din urma invitatia din mana, si se intoarse cu fata spre peretele din sticla. Uimit, realiza abia atunci ca purta numai o camasa neagra, complet descheiata si o pereche de pantaloni albi, parte din costumul pe care-l purtase ieri seara.
Zambi rusinat catre fata, scuzandu-se cu privirea si refugiindu-se inapoi in dormitorul sau, sa se aranjeze.
-Serveste-te cu (,) cafea, din bucatarie, daca doresti, Patricia ! striga el de acolo.

Ii multumi pentru amabilitate, insa ramase pe canapea,privind in continuare incaperea si oprindu-se in cele din urma din nou asupra peretelui din sticla, amintindu-si ca manager-ul echipei de balet o atentionase ca urmeaza sa ofere invitatia unei persoane importante.

Dupa cateva clipe, reveni in camera in care statea si tanara, imbracat decent de data aceasta.
-Vad ca nu ai vrut cafea... sper sa nu te deranjeze daca imi voi pune eu, in schimb.
Zicand acestea, se duse in bucatarie si-si puse niste cafea intr-o ceasca simpla.
-Deci, Patricia, cati ani ai? 17? 18? Pari tanara...

-Defapt ... 19, ii raspunse blonda pe acelasi ton cu inflexiuni melancolice.Sunt in primul an la Universitatea de Balet, explica ea inca strangandu-si genunchii.

-Deci chiar esti balerina, zambi barbatul. Ah, si ma scuzi ca nu ti-am nimerit bina varsta. Oricum, am fost pe aproape !
Rase usor, asezandu-se pe canapea langa ea si analizand-o pentru a doua oara.

-Nu este nici o problema, schimba blonda un zambet,ridicandu-si in sfarsit privirea din podea si luandu-si mainile de pe genunchi, dezvelindu-si incheieturile mult prea subtiri.

Ii lua incheieturile in mana, uimit de cat de subtiri erau.
-Balerinele chiar trebuie sa indure multe pentru a arata gratia de pe scena, sa inteleg...?

"Nu toate balerinele ... colegele mele nu sunt asa.Numai eu trebuie sa mai slabesc ... "
-Nu inteleg ce spui, murmura Patricia retragandu-si repede mainile si ascunzandu-le la piept.

-Esti foarte slaba, zise el, vorbind foarte rar, ca si cum ar fi vorbit unei persoane foarte mici... Zambi amuzat, apoi adauga: Adica, fara sa fiu nepoliticos sau ceva... dar asta e adevarul... Si cu siguranta nu e usor sa fii slaba, nu? La asta ma refer prin suferinta prin care trebuie sa treaca balerinele... cum poti sa rezisti sa nu mananci nimic?

-Dar ... mananc !De ce crezi ca nu mananc ?spuse Patricia incepand si acum sa-si framante degetele subtiri ale mainilor.Trebuie numai sa fiu atenta cu acest aspect, atata tot ...

Alan aborda un zambet politicos, dar in ochi i se citi furie. Vorbi din nou, rar:
-Patricia... vrei, te rog... sa lasi deoparte fatada ta de prim-balerina nevinovata si atat de inocenta... si ,macar, sa vorbesti deschis cu mine? Nu de alta... dar stim amandoi foarte bine ca tu, nu, nu mananci.

Isi ridica brusc privirea din podea, dandu-si la iveala ochii albastri-gri, adanci.
-Despre ce vorbesti ?incepu in sfarsit fata sa-l tutiasca,renuntand la politete.Si, pe langa asta, nu sunt in nici un caz o "Prima Ballerina" .

-Ah, bine... atunci ce esti? intreba Alan, derutat.