Seara incheiata mult prea devreme

OOC: Seara de iarna, Ianuarie, ora 20:30 , Teatru.
Topic deschis

Se privi inca o data in oglinda, analizandu-si ultimele detalii ale machiajului, in vreme ce una din colege ii prindea parul intr-un coc.
Isi puse si lantisorul cu pene, lasandu-l sa cada usor pe piept si accentuandu-i-se parca si mai mult oasele claviculei.
In 10 minute lo se dadu semnalul, asa ca toate fetele se aliniara in spatele cortinei.

Alan se aseza repede pe scaunul care ii fusese rezervat, printre primele locuri, chiar inainte ca luminile sa se stinga.

Luminile se stinsera in toata sala si, numai scena continua sa fie scaldata intr-o lumina slaba, rositica.Aparura in scurt timp primele balerine si, imediat dupa acestea, isi facu aparitia si Patricia, alaturi de unul din colegii de echipa.
Spectacolul continua, insa la putin timp dupa inceput, Patricia se prabusi pe scena.
Muzica se opri brusc si luminile se stinsera, creandu-se agitatie in sala.

Spuneti-mi, va rog, ca asta nu face parte din spectacol...
Alan se ridica alarmat de la locul sau, si de indata ce muzica se opri iar luminile se redeschisera, isi dadu si el seama ca, intr-adevar, lesinul fetei nu facea parte din spectacol.
Se grabi apoi ,cu restul publicului in urma sa, sa ajunga pe scena.

Cativa dintre colegii de echipa o ridicara de blonda inconstienta de pe scena, in vreme ce totul se relua, balerinele straduindu-se in continuare sa distraga atentia publicului de la incident.
Patricia fu dusa intr-o cabina privata, unde isi facu aparitia in scurt timp si medicul echipei.

Alan il urma indeaproape pe medic, privind-o ingrijorat pe blonda.
In timp ce o consulta, Alan ii punea acestuia intrebari rapide si la obiect, din domeniu, despre starea fetei, uimindu-i pe toti de faptul ca avea cunostinte in medicina.

Fata iis reveni putin, insa spitalul local fu anuntat imediat, trimitand o ambulanta care s ao transporte pe fata.
Patricia continua sa respire cu dificultate, pierzandu-si tot mai des cunostinta, cand, intr-un final, ambulanta sosi, punandu-i o perfuzie si ducand-o catre cel mai apropiat spital.

In holul spitalului, Alan deja era la curent cu diagnosticul medicului. Anorexie.
Rahat !
Isi inclesta pumnii, respirand greu, in timp ce se gandea cum o putea ajuta pe fata sa-si mai revina.

Se trezi peste cateva ore, tarziu in noapte.
Isi mai reveni putin, insa se simtea inca slabita.Stia prea bine ca medicul aflase deja despre ce e vorba, insa nu asta o interesa in momentul respectiv.Se mai aflase in aceeasi situatie si anul trecut, in Anglia si reusise sa scape, asa ca ramase tacuta.

Alan se afla in fata ferestrei de langa patul blondei, privind spre agitatia de afara. Orasul asta chiar nu doarme niciodata?
Auzi fosnetul asternuturilor si isi intoarse privirea spre Patricia.
-'Neata.

Ramase uimita sa constate prezenta lui in salon, asa ca il privi timp de cateva clipe tacuta, straduindu-se sa-si aminteasca unde il intalnise.
-Domnule Cole ... ce faceti aici ?intreba Patricia pe un ton slab.

-Eram doar ingrijorat pentru tine... zambi acesta usor. Zi-mi si mie, daca nu te superi, de ce nu mananci nimic de luni bune?

Ii arunca o privire obosita, in care lasa insa sa se citeasca un sentiment de repros.
Prefera insa sa nu ii raspunda, ascunzandu-si capul in perna.

Se apropie de patul ei si se aseza pe un scaun din dreptul acestuia.
-OK... nu-mi zi mie... dar sigur va trebui sa-i spui doctorului. Nu crezi ca e un pic cam... exagerat... ce faci tu? Inteleg toata porcaria aia cu "femeile cu talie de viespie arata foarte bine", dar mai bine sa nu ai o talie de viespe, si sa fii sanatoasa, nu crezi?

-Nu e vorba despre cum arat.Nu-mi pasa ca sunt scunda ... nu-mi pasa daca sunt blonda,bruneta sau chiar cheala !izbucni Patricia rbusc, insa se opri, epuizandu-se imediat.Incepu sa respire, aproape gafaind, obosita deja.Nu-mi pasa de nimic, atata timp cat pot dansa in continuare ...

-Si nu poti dansa decat daca te opresti din mancat? Crede`ma ca, daca esti anorexica, dimpotriva... nu mai poti dansa. Cum ai observat si acum. Devii slabita si lesini.

-Eram numai obosita.Si nu sunt anorexica !il contrazise destul de violent Patricia, pierzandu-si din nou suflul.Tu nu intelegi.Nu stii despre ce e virba.
Se ridica putin,sprijinindu-se de perne, insa pastrandu-si figura palida.
-Mi-a spus-o ... Mi-a repetat-o de atatea ori ... la fiecare auditie pe care am dat-o.Mi-a spus-o si ieri, inainte de inceperea spectacolului ...

-Cine? Ce ti-a spus? intreba Alan, derutat.
Se apropie fara sa realizeze, tot mai mult de ea, atent la fiecare cuvant pe care-l zicea.

-Miss Angela, continua Patricia recapatandu-si pentru cateva clipe suflul.Este supraveghetoarea mea din anul I de liceu.Inca de atunci imi repeta ca daca nu slabesc sunt data afara din echipa de balet ...

Se abtinu sa nu se strambe la auzul numelui femeii.
-Uite ce e, sunt sigur ca nu esti proasta -scuza-mi limbajul direct, dar sunt o persoana directa- si ai observat si tu alte colege de-ale tale mult mai ...grase... decat tine, da? Ei bine, asta nu inseamna decat ca, orice ar zice Miss Angela, esti tot atat de buna ca restul balerinelor, din punctul asta de vedere... Deci, poti incepe sa mananci linistita. In plus, nu ar trebui sa conteze greutatea pe langa performanta pe scena, nu? Sunt sigur ca esti o foarte buna dansatoare ! Si ma voi asigura personal ca aceasta Miss Angela sa aprobe acest lucru !

-Nu, va rog ... nu va implicati.Nu stiti despre ce este vorba in toata povestea aceasta ... Ce stiti dumneavoastra despre balet ?Chiar credeti ca puteti aprecia performantele scenice ?Iar eu ... eu nu am nici o problema.Nu sunt anorexica.La spectacol eram numai obosita ...

-Calmeaza-te... va fi bine, zambi el incurajator catre fata. Uite ce e, iti promit ca nu va mai trebui sa nu mai mananci. O cunosc foarte bine pe aceasta persoana si-ti pot garanta ca tot ce face ,face din simpla gelozie. Nu e nimic neinregula cu tine, sau corpul tau... sau altceva de genul asta. Stai linisitita!

Ramase tacuta, ascuzandu-se din nou in perna, convinsa insa ca Alan nu putea avea dreptate in fata unei profesoare.

-Bun... deci... vrei sa-ti aduc ceva de mancare acum ca am decis in sfarsit ca e in regula sa mananci? Nu stiu cum ai putut sa treci pe langa bucataria spitalului fara sa te simti macar atrasa de miros! Eu unul, si acum ma gandesc la el !

Se stramba in perna, insa nu-l refuza, nu pentru ca i-ar fi fost foame, ci mai mult pentru a scapa de toate reprosurile lui Alan.